Vizita noastra in Ṣiria

Anul trecut, la inceputul unui Decembrie bland, am ajuns prima data in zona Minis-Maderat. Ma pregatisem oarecum, imi notasem cateva crame pe care urma sa le vizitez, fara sa stiu la ce sa ma astept. Ardelean fiind, eram obisnuit cu randuiala specifica zonei, dar partea aia de tara m-a impresionat. Prima veste buna a fost ca desi era o vreme nu prea prietenoasa, cu burnita si ceata, totusi frumusetea zonei nu era afectata de asta. Astfel ca inceputul zilei era plin de optimism, si dupa ce am iesit din Paulis, si am vazut pe partea dreapta toate viile zonei, am inteles cu adevarat bogatia arealului.

In drum spre Ṣiria treci prin niste sate extrem de bogate, chiar neasteptat de bogate. Iar de departe, in varf de deal, se vede minunata cetate a Ṣiriei. Parca desprinsa din vreun film, pazeste si acum campiile bogate ale Aradului.

Cand am intrat in sat mi-am dat seama ca, de fapt, Ṣiria e mult mai mult decat un sat de la baza unei cetati vechi. Stradute ordonate si curate, asfalt nou si marcaje m-au intampinat de la intrare in sat, apoi am constatat ca satul are, printre altele parc si Teatru de vara (pana la urma nu se poate eluda nici dupa atata timp mostenirea marelui Ioan Slavici)..

Marius Gurban si productia de vin facuta ca la „carte”

Cu Marius m-am inteles bine din prima clipa.

E tanar, foarte entuziast, pasionat de tot ce inseamna vinul, cunoscator al viei. Era o zi de Vineri, si isi pregatea livrarile pentru Horeca, in Arad. Fiu de economist, dar si pasionat viticultor, minutios, fost administrator de bar, intelege foarte bine drumul vinului, din vie pana in pahar. Cunoaste bine tot ce e de stiu atat in productia de vin cat si in administrarea si vanzarea productiei. De multe ori, l-am vazut participand, alaturi de Consiliul Judetean Arad, la evenimente de populatizare a vinului sau a produselor locale.

Am stat la o cafea si discutia de atunci a fost destul pentru a pune pe roate proiectul nostru comun.

Via lui Gurban si explicatia etichetei speciale

Eram nelamurit de ce logo-ul si etichetele de pe sticlele lui au forma asta ciudata. Se pare ca fix asta e forma viei lui. O suma de evenimente a dus ca via lui principala sa aiba forma reprezentanta grafic apoi pe eticheta. Iar el a hotarat ca aceasta caracteristica sa fie tocmai prinsa in imaginea de marca a cramei sale. Interesant. Pana la urma este nevoie si de „poveste” in tot ceea ce inseamna vin de calitate, nu?

Vinurile Gurban si testul trecut

Am avut ocazia si bucuria de a incerca Vinurile lui Gurban in mai multe randuri. In iarna, am luat si am incercat niste Muscat Ottonel si Pinot Noir rose, in crama asociatului meu, iar anul asta, intr-o iesire de weekend in zona Maderat, am exagerat cu niste Cabernet Sauvignon si niste Riesling. Am ajuns mai greu inapoi la pensiunea unde eram cazati, este drept, dar spre placuta mea surprindere, dimineata nu a venit cu dureri de cap. Si in lumea bautorilor de vin, inclusiv starea de dimineata este un criteriu de apreciere al calitatii vinului baut de cu seara. Si inclusiv aici Podrumu lui Gurban a trecut testul.

Chapeau!

Echipa Vinuri din Transilvania recomanda consumul cu moderatie a bauturilor alcoolice